Marinela, covrigii şi gara

10153111_219057288293718_1753607684_n Talentul Marinelei a ajuns să fie împărtăşit oamenilor  în urma derulării unui proiect craiovean care presupunea descoperirea de poveşti de viaţă în cartierele Craiovei. În vizită la o şcoală, unul dintre organizatori a admirat câteva tapiserii expuse în biroul directorului şi a aflat că autoarea lor este îngrijitoarea şcolii. Marinela şi-a dorit mereu să urmeze o şcoală de arte, însă nu a fost susţinută de familie. S-a înscris la Liceul de Artă pe ascuns, pentru că părinţii o voiau la CFR, iar când a vrut să meargă la facultate în Bucureşti, tatăl ei i-a spus să o ia pe jos până acolo, să doarmă în gară şi să mănânce covrigi. Culmea ironiei, spune Marinela, care locuieşte acum lângă gară şi se numeşte, după căsătorie, Covrig.

De când povestea sa a fost descoperită, Marinela a reuşit să aibă câteva expoziţii şi a vândut câteva dintre lucrările sale. Iar când ne-a răspuns la întrebări, am aflat că pe 1 octombrie visul ei începe să prindă tot mai mult contur. Pentru că, la 34 de ani, Marinela a avut curaj să se reîntoarcă la marile speranţe. Şi începe facultatea!

O puteţi găsi pe Facebook, aici.

Lucrarea ta preferată este…

538036_217198818479565_1657661554_n

Am un îngeraş de 1,50 m, este cât mine de mare.

De ce?

nd mi-am propus să fac acel îngeraş m-am gândit că mi se va schimba viaţa cumva şi aşa s-a întâmplat, nu ştiu dacă a fost o coincidenţă sau destinul. Am intrat la facultate, la buget.

Ceva frumos la care te gândeşti mereu când eşti suparată şi încerci să te înseninezi.

Mă rog la DUMNEZEU şi ştiu că mă ajută întotdeauna !

10153011_219054344960679_1794605641_n
1655439_208938375970986_754761045_oO amintire dragă din copilărie.
Nu prea am avut o copilărie fericită dar, ca orice copil, am câteva de la bunici şi mai am amintiri frumoase din anii de liceu,  când am avut posibilitatea să merg la olimpiade pe ţară şi plecam de acasă câte o săptămână.

Prăjitura căreia nu îi poţi rezista.

Torturile, de orice fel! Le ador!

Cum ţi-ar fi plăcut să te numeşti, dacă ai fi avut posibilitatea să alegi?

M-am gândit de multe ori la acest lucru şi chiar am certat-o şi pe mama pentu numele pe care mi l-a pus. Cred că Ana-Maria mi-ar fi plăcut.

Un loc unde ai mers şi te-ai întoarce.

Olanda, pentru oamenii atât de diferiţi. Şi pentru flori.

1982224_219054628293984_724637649_n

Un om pe care îl admiri.

Nu e o persoană singulară. Admir oamenii care muncesc şi nu se lasă doborâţi de greutăţi şi îi admir pe cei care iubesc frumosul şi nu distrug ce fac alţii ci, dimpotrivă, lasă în urma lor ceva.

1896863_210897272443053_2108634375_n

Un lucru pe care îl dispreţuieşti.

Două. Minciuna şi lenea.

Ceva din lumea asta care îţi dovedeşte ca viaţa e frumoasă, indiferent cât de grea ar fi uneori.

Dumnezeu, din nou, şi FAMILIA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *