Raluca: Zâmbetul lor este recompensa mea

Câteva cuvinte despre tine:

Mă numesc Raluca. Am 24 de ani și sunt o persoana veselă, energică, copilaroasă și optimistă. Îmi plac oamenii, iubesc copiii și îmi place să descopăr unicitatea în fiecare persoană pe care o întâlnesc.

unnamed (4)

Viaţa e frumoasă când …

…iubești. Și întotdeauna iubim 🙂

Un moment în care te-ai simţit cu adevărat recompensată pentru ceea ce ai făcut.

în fiecare zi mă simt recompensată într-un fel sau altul. Momentele în care mă simt recompensata sunt, în special, cele în care îi fac pe copiii cu care lucrez să râdă și să se bucure. Zâmbetul lor este recompensa mea pentru ceea ce fac 🙂

Cum arată o zi din viaţa ta?unnamed (1)

Mă trezesc cu 2 ore înainte de a pleca la muncă pentru a-mi lua micul dejun, pentru a asculta muzica și a dansa puțin, apoi pentru a vorbi cu persoanele apropiate mie. După aceea, mă duc la muncă unde lucrez ca psiholog-logoped cu copiii cu dizabilități (în special copii cu Sindrom Down). Pentru a descrie ce fac, voi spune că mă joc toată ziua, urmărind anumite obiective și progrese. Seara mi-o petrec alături de persoanele dragi.

Care este pentru tine reţeta micului dejun ce promite o zi excelentă?

Nu cred că micul dejun promite o zi excelentă. Cred că este mai important modul în care îți iei micul dejun și alături de cine. Micul meu dejun este mereu același: iaurt cu musli. Și imi place de fiecare dată.

3 exemple de lucruri şi oameni care te încarcă pozitiv.

Copiii. Jucăriile de pluș. Orașul Pitesti (chiar dacă nu e un lucru).

unnamed

Cel mai frumos vis pe care l-ai avut (în somn).

Offf…nu-mi pot aminti. Îmi amintesc mai degrabă coșmarurile pentru că ele mă sperie și atunci rămân mult mai bine impregnate în memoria mea.

Un personaj a cărui viaţă ţi-ar fi plăcut să o trăieşti. De ce?

La această întrebare îmi este foarte dificil să răspund și să aleg pentru că îmi place viața mea, exact așa cum este și cum a fost, cu toate întâmplările pozitive sau negative, cu toate greșelile pe care le-am făcut și din care am încercat să învăț și cu toți oamenii care au greșit și pe care încerc să-i iert. Mereu am căutat să văd ce este bun în viața mea și astfel, nu m-am gândit niciodată ce personaj aș fi vrut să fiu. Dacă ar fi totuși să pot schimba ceva, mi-ar plăcea ca oamenii să fie mai deschiși către „diferit”, către alți oameni, către viață. Iar ca „personaje”, admir și iubesc persoanele cu Sindrom Down pentru că ele iubesc sincer, iartă ușor, văd bunătatea în oameni și se bucură cu adevărat.

Cretă sau carioci?

Carioci. Culorile lor sunt mai intense și rămân.

Dacă ai mai avea doar 5 lei şi ar trebui să cumperi ultimul lucru din viaţa ta, care ar fi acesta?

Probabil că mai multe pâini și pungi cu pufuleți pe care le-aș împărți cu cei de pe stradă, cărora le este foame.

Dulciurile tale preferate din copilărie.

Le numeam „ Minciunele”. Sunt niște gogosi simple, împletite sau răsucite, pe care bunica mea obișnuia să le facă din aluatul de pâine rămas.

unnamed (3)

Ce îţi aminteşti din prima zi de şcoală?

Prima mea zi de scoala a fost putțn dificilă pentru ca n-am putut să o am pe mama mea lângă mine. Părinții mei tocmai se refăceau după un accident grav de mașină. Însă, am fost întotdeauna însoțită de fratele meu geamăn, care obișnuiește să aibă grijă de mine.

O dorinţă ascunsă.

Dorința mea ascunsă am împărtășit-o cu oamenii importanți din viața mea (deci nu mai este chiar așa de ascunsă :)) ). Îmi doresc foarte mult să adopt un copil.

Dă mai departe: 

Camelia Maria Popescu. Este o fată plină de viață, sensibilă, care iubește oamenii. Este colega mea de muncă, dar și o bună prietenă și merită să răspundă în felul ei la câteva întrebări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *