Limitele noastre sunt mult mai departe de locul in care ne oprim

frankfurtCeea ce vedeti în stânga nu este fotografia realizată pentru coperta unei reviste, deşi s-ar potrivi foarte bine pentru o astfel de încadrare. Este una dintre fotografiile mele preferate cu Andreea. În Frankfurt, peste Main.

Andreea sau, mai scurt, Deea, a hotărât, la un moment dat, să îşi înghesuie viaţa într-un bagaj şi să plece. În magneticul Dubai, stewardesă pentru celebra companie aeriană Emirates. Job-ul de vis, spun mulţi, care îţi oferă lumea pe tavă. Viaţa ei este, de atunci, trăită aproape în fast-forward, într-un ritm ameţitor.

Cu atât mai mult de când în viaţa ei s-a mai întâmplat încă ceva ameţitor. L-a întâlnit pe Gabi.  Şi s-a căsătorit. Gabi stă în România, iar povestea lui şi a Deei se scrie în zbor şi între zboruri.

caminitoBuenos Aires, Argentina. Caminito. Pas in doi

Vă invit să o cunoaşteţi pe Deea cu tot frumosul care o înconjoară şi nu pot decât să sper că o parte din energia şi pasiunea ei pentru viaţă vi se va transmite şi vouă. Şi bucuraţi-vă din plin de o parte din jurnalul său foto 🙂

kuala lumpur petronas towerKuala Lumpur, Petronas Tower

„Încep prin a-ţi multumi pentru întrebările atipice. Când mi-ai scris de interviu eram gata să îţi răspund că am citit atâtea interviuri despre viaţa stewardeselor românce din Dubai că nu prea mai am nimic nou de spus.”

De unde scrii?

Din cer. 11.000 de metri altitudine, deasupra Istanbulului. Zbor spre Frankfurt, ca pasager de data asta, pe o aeronavă superbă fabricată de compania franceză Airbus – cel mai mare avion creat până acum. Şi nu glumesc… suntem puţin peste 600 astăzi.

Job-ul la Emirates ţi-a arătat mare parte din lumea asta. Care e locul care te-a cucerit iremediabil?
Mauritius cu siguranţă. Insula Cerbilor îndeosebi.

mauritiusMauritius, paradisul ei

Plaja ta preferată.
Undeva în insulele Maldive. Recunosc că am văzut-o numai de sus, dar este o imagine care îţi taie respiraţia.

Într-o dimineaţă perfectă, îţi bei cafeaua…

în foişorul de acasă cu soţul, părinţii, căţeii, pisicile. Dacă nu, o zi însorită, şi-un ferryboat spre o insulă grecească.

Un lucru pe care îl regreţi

Faptul că nu mi-am petrecut mai multe vacanţe de vară la bunicii de la ţară. Nu îţi poti imagina cât de dor îmi este de puţinele veri pe care le-am prins acolo.

Un loc pe care îţi doreşti mult să îl vezi

Asta este o întrebare foarte grea. Călătoritul a devenit o dulce rutină mai mult decât o plăcere. Intr-adevăr păstrez ceva ca deliciu şi sper să reuşesc înainte de a-mi încheia cariera. Îmi doresc să văd cele şapte minuni ale lumii moderne. Dar cu o singură condiţie: să le văd alături de soţul meu. Am reuşit să vedem împreună Christ Redeemer din Rio de Janeiro, dar mai avem de bifat. Oricum, am hotărât să le luăm încet, să ne putem bucura de ele.

Cea mai frumoasă aventură.
Simplu. Emirates e cea mai frumoasă aventură din viaţa mea. Am plecat din Bucureşti singură, fără să ştiu absolut nimic din ce mă aştepta la capătul celălalt al călătoriei. Fără să ştiu că urma să găsesc acolo o cu totul altă lume, căreia să mă adaptez destul de bine. Am plecat de acasă într-o iarnă atât de grea încât autostrada Bucureşti-Piteşti era închisă, aşa că a trebuit să îmi împachetez mica mea viaţa în două valize şi să mă urc într-un tren personal, singurul disponibil.  Zborul Bucureşti-Istanbul era cât pe ce să fie anulat pentru că nu făceau faţă să cureţe pista din cauza viscolului si nu puteam decola. Am ajuns în Istanbul cu întârziere de o oră, timp în care Emirates airline a trebuit să îşi astepte pasagerii întârziaţi. Eu am reuşit să aterizez în Dubai, dar bagajul meu s-a rătăcit undeva în Istanbul. E greu de explicat cum te simti făcând trecerea de la -10 grade la +35, de la munţi de zăpada, direct la dune de nisip. Pentru ca într-adevar, am locuit pentru o perioadă într-un ‘cartier’ cu 5 blocuri, înconjurat de nisip din toate părţile. Dubai-ul sclipitor, luxos, opulent, era la câţiva kilometri distanţă. Imi amintesc cu drag că, atunci când am intrat în apartament, tronau pe frigider doi magneţi cu România şi Poiana Braşov. Dar şi un biletel de „bine ai venit” din partea colegei mele din… Kenya. Una peste alta, a fost un test dur, dar frumos, dat departe de orice persoană apropiată mie, un test care mi-a demonstrat că putem face mult mai mult decât credem, că limitele noastre sunt mult mai departe de locul în care ne oprim de teamă şi din comoditate.

Un moment limită din viaţa ta.
Momentul în care mi-am lasat familia mea iubitoare si grijulie în spate şi am plecat singură, ” de nebună”, în lume. În rest, examenele, zborurile, turbulenţele, pasagerii psihopaţi, avioanele dispărute, bombele care zboară şi ele pe lângă noi mai nou, îţi spun sincer că nu ma sperie.

Calitatea pe care doreşti să o găseşti la o nouă cunoştinţă.
Frecvenţa… ca la radio.  Dacă zâmbim la aceleaşi glume, înseamnă că putem fi prieteni. Altfel nici nu mai stăm la discuţii. Cunosc câteva sute de oameni pe un zbor. Şi fac cam 7-8 zboruri pe luna. Am devenit extrem de selectivă şi egoistă. Dacă nu pot glumi şi râde cu o persoană, nici măcar nu mai fac vreun efort să vorbesc.

Degetul preferat 😀
Ahh, aşa îmi stă pe limbă să îţi scriu că e degetul din mijloc. Pentru că îmi doresc să îl arăt uneori pasagerilor care se comportă urât. Totuşi, nu e degetul din mijloc. E degetul pe care acum un an şi ceva mi-am pus verigheta. Imi aminteşte încontinuu, indiferent de distanţă şi de loc, de fiecare dată când îmi este greu sau dor rău, că cineva foarte drag mă aşteaptă şi mă iubeşte fără limită.

Pantofi cu toc cui, balerini sau adidaşi?
Doamne, ce mult mi-ar placea să spun că sunt o cochetă şi că îmi place pe tocuri. Dar nu e aşa. De când tot zbor, am invăţat că nu e nimic mai important decât confortul propriu. Balerinii, cu siguranţă, dacă mă gândesc la dulapurile mele.

Care este activitatea ta preferată în timpul liber?
Tolănitul in pat, acoperită cu pisica. Asta îmi ocupă tot timpul liber in Dubai. Însă mai nou am redescoperit cât de mult îmi place să dansez.

Două mari pasiuni.
Gătitul şi fitness-ul. Hahaha. E un fel de glumă a anului pentru mine :)) Soţul meu o va înţelege cel mai bine. Dansul şi zborul, definitiv. Daca nu aş zbura cu pasiune, aş fi renunţat de mult. Ştiu că pozele spun altceva, dar e departe de a fi un zbor uşor.

Ai făcut dans o perioadă. Care este stilul tău preferat?
Am facut dans într-adevar, mai mult de jumătate din viata. Mai ieri imi zicea mama-soacra că, potrivit zodiacului meu, mi se potriveşte stilul Charleston. Nu zic că nu îmi place foarte mult, dar totuşi sunt o pasionala iubitoare de latino. Rumba.

Defineşte dansul într-o notă personală.
De regulă oamenii când sunt nervoşi, ţipă. Ei bine, dintr-un anumit motiv, necunoscut mie, nu pot ţipa. Toată furia şi energia negativă de care oamenii se debarasează prin ţipat, eu o alung prin dans. Sincer primele amintiri pe care le am cu mine insămi sunt cele de la un curs de balet, făcând plie-uri. Cred că aveam 3 ani. Este clar cea mai uşoară cale spre a mă face fericită.

Ce apreciezi cel mai mult la părinţii tăi?
Încredere, încredere, încredere. Fix ceea ce am avut nevoie pentru a ma dezvolta frumos şi pentru a nu fi o adolescentă revoltată. Am putut face fix ce am vrut, când am vrut, la ce oră am vrut. Aşa că libertatea asta nelimitată mi-a tăiat total curiozitatea de a face lucruri nepotrivite. Nu ştiu dacă merge la alţii. Dar la mine a mers.

Ceva de care te îndrăgosteşti uşor la o persoană sau un lucru.
Zâmbetul dacă vine vorba de persoane. Si dacă zâmbetul mai are ataşate şi gropiţe în obrăjori, sunt cucerită. Utilitatea dacă vine vorba de lucruri. Sunt un om enervant de practic.

Copacul preferat.
Grea decizie. Nu ştiu daca îmi plac mai mult cireşele sau piersicile. Mă plasez in zodia Gemeni, nu mă pot hotarî aşa uşor.

Cel mai lung zbor a fost…
Toate zborurile spre acasă sunt lungi dar cel mai greu a trecut dincolo de care toată lumea mă aştepta să fiu mireasă. Iar eu nu ştiam sigur dacă pot ajunge. Pentru că de obicei la zbor ştii sigur când pleci, dar nu ştii niciodată când ajungi. Înainte de nuntă s-a nimerit să am un zbor format din mai multe sectoare. Aşa că, din câte imi amintesc, cu 7 zile înainte am plecat în Singapore. Din Singapore am zburat în Australia, la Brisbane. Din Brisbane înapoi în Singapore. In fiecare din ţări am stat câte o zi. Apoi din Singapore înapoi în Dubai şi direct ca pasager pe un zbor spre Viena. Din Viena în Otopeni nu a mai fost decât un pas. Dar totuşi, la fiecare din cele 6 zboruri aş fi putut avea o întârziere din cele mai nebănuite motive. Aş fi putut să nu ajung deloc, sau să mă schimb în aeroport direct în rochia de mireasă. A fost o aventura deosebit de frumoasă şi emoţionantă. Una din colegele de pe zbor, turcoaică, urma să se căsătorească în aceeaşi zi cu mine. Aşa că am trecut amândoua prin emoţiile decolărilor şi aterizărilor la minut, ca să nu pierdem zborul spre casă. Am avut chiar şi o mică petrecere organizată de colegi in Brisbane şi multe, multe glume pe seama noastră.

Motto-ul tău.

Poţi mai mult decât crezi că poţi. Testează-ţi limitele!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *