Andrei și Vlad – Polul Nord – 566 km, -70 grade

Povestea acestui interviu a început astfel:

În martie 2016, împreună cu Andrei Roșu, vreau (n.red.Vlad Tănase) să merg la 6633 Ultra recunoscută (pe bune zicem noi) ca cea mai dură cursă de anduranță de pe planeta Pământ. 566 km, temperaturi de -70 grade C și rafale de vânt de până la 120 km/h. Vrem să mergem acolo susținând Pădurea Copiilor, pentru că lucrurile capătă sens într-adevăr, dacă trecem dincolo de ego-ul propriu.”

Iată o poză realizată într-o ediție anterioară a Ultramaratonului ca să aveți o imagine concretă:106857

Sursa: Express

Ce faci cu o astfel de informație? Nu știu ce ar fi făcut alții, dar noi am suspus-o întrebărilor și curiozității Oamenilor de Lângă Noi. În premieră, am propus să schimbăm, deci, structura cu care v-ați obișnuit. Întrebările nu au mai fost concepute de noi, ci au venit din partea a 11 oameni. Pe unii îi cunoașteți deja, dacă ați răsfoit platforma noastră.

Înainte de a citi acest interviu realizat de oameni care nu se cunosc între ei, care nici măcar în cadrul interviului nu au comunicat direct, dar care au scos la iveală detalii destul de intime, spunem noi, haideți să vedem cine sunt Vlad și Andrei, cei care vor alerga 6633 Ultra.

Prietene care citești, 566 km! Pricepi?

Să ne revenim din șoc și să aflăm cine sunt cei doi într-un mini-interviu introductiv. Am fi vrut să zicem oameni, cei doi oameni…Dar oare sunt?

 

Vlad Tănase zice așa: Sunt oltean la origine, născut în Slatina, județul Olt într-o seară de februarie, acum 30 de ani. Locuiesc în București de 11 ani, oraș în care am venit pentru studiile superioare, însă revin cu mare drag acasa, la Slatina. Sunt consultant fiscal la o corporație multinațională (nimeni nu e perfect 🙂 ) unde lucrez de 4 ani asta după ce am luat-o de la 0 din punct de vedere profesional schimbând mediul de lucru, oamenii, domeniul.

Andrei Roșu: 39 de ani (merg pe 40…), tată a doi copii, lucrez full time într-o companie multinațională, sunt sportiv amator de andurață, blogger și scriitor inspirațional, vorbitor motivațional, percuționist amator, organizator de evenimente caritabile, susținător de proiecte sociale, donator benevol de sânge și… multe alte.

 

Cum își petrec timpul?

Vlad Tănase: Timpul mi-l împart între job, familie, pasiuni. Muncesc cam 10 ore/zi în medie, mă antrenez câteva ore în special dimineața sau seara (sau și dimineața și seara 🙂 ). Nu-mi neglijez prietenii, familia sau iubita pentru că sunt prioritari. Beau și un spriț, ies și la club; am și eu viciile mele și nu sunt ascet. 🙂 Sunt un om cât se poate de normal, cu plăceri, nervi, pasiuni, temeri doar că…uneori alerg mult. 🙂

Andrei Roșu: Îmi impart ziua în 3: 5-7.30 (a.m) Antrenamente, proiecte personale și scris pe blog; 8-17: Carieră; 17.30-21.30: Familia.

 

Hobby-uri

Vlad Tănase: Sportul, dar cred că asta e evident. 😛 Pe lângă sport, îmi mai place să citesc și ador pescuitul.

Andrei Roșu: Nu am – le-am transformat în obiceiuri 🙂

 

Alte informaţii pe care ar trebui să le aflăm

Vlad Tănase: Mi-e teamă să vorbesc în public, îmi plac filmele de groază și detest melodia lui Justin Bieber – Where are you now. :-))

Andrei Roșu: M-am obișnuit cu vorbitul în public (deși aveam oroare de el) :-), nu văd rostul filmelor de groază 🙂 și merg cu Vlad în tara lui Justin Bieber pentru a alerga cel mai tare & cool ultramaraton din lume!

 

Și acum interviul celor 11 destinat celor 2.

 

1.MIRCEA, grafician iubitor de înălțimi și muzică bună

  • Ce muzică ascultați?

Vlad Tănase: Mircea, ce sa-ți zic… 🙂 Ascult toate genurile de muzică. De la rock la house și de la muzică populară la hip-hop, toate îmi plac.

Andre Roșu: Nu am un stil preferat. Pur și simplu, unele melodii mă “ating” mai mult decât altele. Oricum, pe distanțe lungi prefer să alerg fără a asculta muzică…

12188802_10205613619239817_536448505_n

Sursa foto Vlad Tănase: UltraBalaton – mai 2015, încercarea vieții mele, experiența care m-a schimbat din temelii, atât ca om, cât și ca sportiv amator

2.FLORI, Student of Life

  • Să fiți in the middle of nowhere, singuri, alergând într-un mediu ostil este o provocare în primul rând psihică. Cum vă pregătiți mental pentru această cursă?

Vlad Tănase: Flori, ai mare dreptate. La fel ca și tine, consider că într-o cursă de anduranță un psihic tare îți poate fi cel mai bun aliat făcând diferența dintre succes și eșec. Să nu uităm însă că niciun psihic de oțel nu te va trece linia de finish cu piciorul rupt, deci aspectul fizic are și el o importanță covârșitoare. Mergând mai departe, consider că o cursa precum 6633 Ultra este altceva în peisaj, din toate punctele de vedere. Distanța este uriașă, iar condițiile sunt brutale ca să fiu discret. Pur si simplu nu te poți pregăti psihic și nici măcar fizic pentru o astfel de distanță, sunt multe variabile în joc. Dar cu toate astea, trebuie să ai ceva de care să te agăți, ceva care să-ți dea acel imbold necesar să continui, să treci peste greutăți iar aici fiecare are debușeele sale. Eu mă gândesc la familie și la prieteni, la toți cei care își pun speranțe în mine. Uneori port accesorii sportive pe care îmi imprim cuvintele și încurajările voastre și funcționează, să știi. Nu în ultimul rând, încerc să aflu tot ce pot despre cursă, văd clip-uri, citesc race report-uri, totul pentru a avea acel vag sentiment de familiaritate care deși vag (după cum spuneam) îmi conferă o oarecare liniște.

Andrei Roșu: Tot ceea ce am fîcut până acum, respectiv creșterea progresivă a distanțelor parcurse, mi-a construit anduranță și m-a pregătit psihic pentru astfel de încercări. Sunt adeptul teoriei specificității – de a ne antrena simulând condițiile cursei. Așa că de abia aștept iarna, pentru a vâna zilele reci și a bifa câteva alergări foarte lungi….

12182084_10205613590639102_1505855385_n

Sursa foto: Andrei Roșu, Polul Nord, aprilie 2010

3.CORNEL, economist pasionat de filme și geografie

  • Ce vă motivează și cu ce e pentru voi această cursă specială?

Vlad Tănase: Bună întrebare, Cornel. 🙂 Referitor la această cursă, mă motivează în mod special cauza care stă la baza eforturilor noastre, Pădurea Copiilor. Dacă nu aș fi susținut această cauză sau nicio alta, îți spun sincer ca nu m-aș fi încumetat să particip la nebunia asta. N-aș fi făcut-o pentru că sunt multe alte curse la care vreau să particip și pe care la am în plan ca priorități. 6633 Ultra este ceva special din toate punctele de vedere, ceva ce pe mine personal mă sperie tare, dar asta e bine. Mă sperie așa cum mă sperie când văd că eu practic nu mai port haine de toamnă pentru ca acest anotimp efectiv nu prea mai există, dincolo de galbenul frunzelor. Mă sperie așa cum o fac toate studiile care arată că ne sufocăm planeta și că am luat-o pe un drum fără cale de întoarcere. Acționăm sau suportăm repercursiunile, e simplu. De fapt unii spun că și dacă acționăm de-acum, tot vom avea de suferit. De-asta merg eu acolo, ca să trag un semnal de alarmă, ca să arăt că oricine poate acționa dar acest lucru trebuie să se întâmple acum. De-asta cursa asta este atât de specială pentru mine, pentru că nu este doar o provocare personală, este mult mai mult de-atât. Și dacă te refereai la particularitățile deosebite ale acesui eveniment, cam astea ar fi cele care o fac specială: 566 km, ne cărăm singuri absolut toate proviziile în cărucioare, temperaturi de până la -70 grade Celsius, rafale de vânt de până la 150 km/h, doar vreo 11 oameni care au terminat-o de când s-a înființat (adică sunt mai mulți cei care au urcat pe Everest).

Andrei Roșu: Mă motivează o mulțime de lucruri, începând cu familia și continuând cu cei care ma sprijină și cu cauzele și proiectele sociale în care mă implic. După maratonul de la Polul Nord și cursele din Antarctica mi-era dor de frig sau, mai degrabă, de o stare în afara zonei de confort…

12180080_10205613619119814_1394686667_n

Sursa foto Vlad Tănase: Maraton Piatra Craiului, 2014 – cel mai frumos maraton montan din țară

  • Ce gând vă face să mergeți mai departe în momentele în care veți simți că e totul mult prea greu și vă veți simți epuizați?

Vlad Tănase: Iartă-mă Cornel, dar nu îți pot răspunde la această întrebare pentru că încă nu știu. Toate experiențele la limită sunt diferite. Până acum gândul la familie și susținători m-au împins înainte. Cu siguranță aceste gânduri vor fi armele mele și la Cercul Polar, sper să funcționeze și acolo. 🙂

Andrei Roșu: Limitele umane sunt mult mai departe de “nu mai pot”-ul nostru. Se spune că nu știm cât suntem de puternici până când a fi puternic este singura noastră opțiune. Când va fi “greu” îmi voi aminti de ce sunt acolo, de ce am început să alerg și, în plus, faptul că momentele grele vin, dar și pleacă (exact ca în viață…)

 

4.CRISTI, auditor călător

  • Cu ce vă ocupați când nu alergați?

Vlad Tănase: Cristi, o mare parte din timpul meu este dedicată job-ului, cred că suntem foarte mulți în situația asta. 🙂 O altă parte importantă din timpul meu este dedicată persoanelor importante din viața mea, iar o ultimă (și de cele mai multe ori, mică) parte care a mai rămas este dedicată celorlalte pasiuni pe care le am: pescuitul și cititul.

Andrei Roșu: Cu pedalatul și înotul :-). Lăsând gluma la o parte, am familie, o carieră și o comunitate de alergători construită în jurul unui program de Coaching În Alergare.

12180162_10205613592359145_688142989_n

Sursa foto: Andrei Roșu,  Alaska, iunie 2011

  • Dacă mâine ar trebui să alegeți o meserie, orice altceva în afară de ceea ce faceți acum, ce ați alege și de ce?

Vlad Tănase: Cristi, cu toată sinceritatea își spun că m-aș face arheolog sau medic. Sau cercetător, nu știu… Pentru că dintotdeauna mi-au plăcut discipline precum geografia, anatomia sau botanica. Poate că și de-aia mă simt atât de atras de natură. 🙂

Andrei Roșu: Nu prea cred în “”meserii”. Eu văd viața ca pe un șir de proiecte mai mari sau mai mici și ca pe o sumă de experiențe din care să învăț ceva. Deci aș alege noi proiecte care să mă dezvolte.

12202123_10205613590679103_1767676763_n

Sursa foto: Andrei Roșu, Sahara, februarie 2011.

 

5.MONICA, eternă aventurieră

  • De ce?

Vlad Tănase: De ce alerg? Pentru că îmi place și mă face să simt că trăiesc cu adevărat, pentru că mă rup de lumea în care trăim, pentru că mă ajută să mă redescopăr. De ce 6633 Ultra? Repet, pentru că vreau să tragem un semnal de alarmă cu privire la schimbările climatice pe care le tot ignorăm, le ignorăm având confortul că nu ni se poate întâmpla nouă și că, cu o floare nu se face primăvară. Ba da, primăvara chiar se face cu o floare. Vreau să subliniem duritatea condițiilor meteo extreme de la Cercul Polar și din Sahara pentru că aceste condiții meteo încep tot mai des să-și facă simțită prezența la noi aici, acasă. Uită-te în jur, la știri, la Discovery. Fenomenele climatice extreme sunt aici, există. Trebuie să facem ceva, iar schimbarea începe cu tine, cu mine.

Andrei Roșu: De ce nu?!

804530_10205613619159815_1389237748_n

Sursa foto Vlad Tănase: EcoMarathon, 2014 – am alergat de ziua mamei mele, locul unde am realizat prin ce emoții trec părinții mei, ori de câte ori concurez, i-am văzut plângând pe amândoi la finish

  • La ce vă gândiți înainte de a adormi?

Vlad Tănase: Monica, de obicei (când nu cad lat 🙂 ) mă gândesc la ce am făcut în ziua care tocmai a trecut și la ce urmează să fac în ziua următoare, încerc să fac un bilanț. Sunt foarte organizat din fire.

Andrei Roșu: Îmi exprim recunoștința pentru tot ce se întâmplă în viața mea.

 

  • Care este mâncarea preferată?

Vlad Tănase: Pfff… Monica, m-ai lovit aici. 🙂 Stai să vedem, să o luăm pe feluri: ciolanul afumat făcut de tata, ciorba rădăuțeană făcută de mama, peștele pe placa de la ai mei, de la Buftea, Lava Cake și tarta cu fructe făcută de mama iubitei mele. 🙂

Andrei Roșu: Pentru mine, mâncarea – sau mai degrabă hrana – reprezintă o sursă de energie (și mai puțin una de plăcere sau o recompensă care să ma readucă în zona mâncatului emoțional). Așadar, mâncarea preferată este cea care mă duce mai aproape de obiectivele mele…

 

  • Ce simțiți când alergați?

Vlad Tănase: E greu de spus, de explicat…Plus că trăirile sunt diferite în funcție de distanța parcursă. Știi, se zice că dacă nu-ți găsești răspunsurile la întrebări după o alergare de 3 ore, nici că ai să le mai găsești. 🙂 Eu pot să-ți spun ca mi se întâmplă adesea ca, în timp ce alerg, să-mi vină subit în minte soluțiile la diverse probleme și răspunsurile la diverse întrebări, e pe bune. Dar că vorbim de alergări lungi, alergarea de anduranță mă face să mă simt mai viu ca niciodată pentru că în efortul ăla totul apare în contraste tari: culorile se amplifică, sunetele se întețesc, gusturile sunt tot mai pregnante. Dean Karnazes, ultraalergător spunea: “Dacă vrei să alergi, aleargă o milă. Dacă vrei o experiență de viață, aleargă un maraton. Dar dacă vrei să vorbești cu Dumnezeu, aleargă un ultra.” Crede-mă, este cât se poate de adevărat. 🙂

Andrei Roșu: Când alerg, meditez, mă concentrez asupra respirației și încerc sa fiu conectat la momentul prezent și la ceea ce văd / aud / simt în jurul meu…

 

  • Care este momentul de fericire supremă pe care l-ați trăit până acum?

Vlad Tănase: Nu știu dacă a fost fericirea supremă, dar momentele de exaltare care îmi vin acum în minte sunt momentele când am trecut linia de finish de la UltraBalaton, după 220,8 km alergați și cel când, după 3 ani, mi-am dus la îndeplinire un vis: IronMan Barcelona.

Andrei Roșu: Când s-au născut copiii mei. Și îl retraiesc de fiecare dată când sunt în preajma lor sau mă gândesc la ei.

804676_10205613619559825_2019906225_n

Sursa foto Vlad Tănase: IronMan Barcelona – octombrie 2015 – îndeplinind un vis

  • De ce credeți că venim pe lume?

Vlad Tănase: Cred cu tărie că nimic nu este întâmplător, că toate se întâmplă cu un motiv. În consecință consider că venim pe lume pentru a ne găsi calea; în drumul nostru avem piedici sau momente de fericire, dar nu știm care este scopul, ce găsim la finalul drumului. Ni se întâmplă lucruri, trăim experiențe menite a ne “pune pe șine” atunci când deraiem sau de a ne distrage atenția atunci când suntem “pe șine”. La fel și cu oamenii pe care-i întâlnim. 🙂 Eu tot caut.

Andrei Roșu: Pentru că părinții noștri au făcut sex neprotejat, într-o perioadă a lunii optimă pentru a procrea :-). Există 2 momente importante în viața noastră: cel în care ne naștem și cel în care aflăm de ce. Eu încă mai lucrez la al doilea…

 

6.VLAD, artist

  • Vă place soarele?

Vlad Tănase: O da, Vlade. Și încă cât! Detest frigul și întunericul. Că e munte sau mare, pe mine la soare să mă duci. Plus că vreau, nu vreau trebuie să îmi placă pentru că fără el n-am exista. Măcar atât îi datorăm. 😀

Andrei Roșu: Categoric!!

 

7.LARI, actor

  • Ce fel de frustrare majoră trăiți pentru a face asta?

Vlad Tănase: :-))) Tare asta, Lari. Însă tu ai atins un subiect delicat și cât se poate de real. Cunosc foarte mulți sportivi care s-au apucat de alergare în urma unei traume psihice: pierderea cuiva drag, despărțiri, experiențe dureroase din dorința de a uita de ele. Majoritatea au reușit pentru că din punct de vedere chimic, substanțele pe care le secretă creierul atunci când faci sport sunt adictive. Personal nu am avut și nu am nicio frustrare care mă face să alerg, însă fără a exagera cu nimic, am una care mă face să merg la Cercul Polar și anume indiferența cu care tratăm natura și, eufemistic fie spus, nedumerirea cu care privim schimbările climatice pe care practic noi le determinăm.

Andrei Roșu: Fac, în general, lucrurile dintr-o zonă pozitivă a vieții mele….

 

8.DANA, Președinte Asociația Monumente Oltenia, Călător neobosit

  • Ce vă așteptați să găsiți la final?

Vlad Tănase: Dana, mă aștept să fiu alt om când voi termina cursa asta pentru că până acum fiecare cursă dură m-a schimbat din temelii și nu exagerez. Pare greu de crezut de-asta trebuie “să vezi ca să crezi”. 🙂 Și mă mai aștept ca prin încercarea noastră tot mai mulți semeni să fie dispuși să dea o mână de ajutor pentru acest proiect, pentru Padurea Copiilor. Fie că vin la plantări, fac fundraising sau donează ei înșiși, toți ne putem implica în acest proiect. Și, atenție, astea nu sunt singurele modalități prin care implicarea poate avea loc.

Andrei Roșu:  Sper să găsim finalul, să nu fie acoperit de zăpadă… Un telefon, să anunțăm familiile că totul este bine! Și să facem un selfie…

12188435_10205613591279118_467136135_n

Sursa foto: Andrei Roșu, Polul Nord, aprilie 2010

9.SORIN, profesor de filosofie

  • La ce vă gândiți în timp ce alergați?

Vlad Tănase: Sorin, depinde iarăși de durata alergării pentru că dacă alerg peste 10 ore, îți dai seama că am timp să ma gândesc la absolut tot felul de lucruri. 🙂 În general încerc să mă concentrez pe proces: alerg corect, am o tehnică bună, consum energie inutil etc. Apoi mă gândesc la obiectivul pentru care mă antrenez și la cum fiecare antrenament mă duce mai aproape de realizarea acestuia.

Andrei Roșu: Îmi golesc mintea de orice gând…

12200569_10205613619439822_1126192924_n

Sursa foto Vlad Tănase: IronMan Barcelona – octombrie 2015 – îndeplinind un vis

10.RALUCZ, Om bun

  • Cum arată dieta alimentară?

Vlad Tănase: Raluca, la mine nu există așa ceva. Manânc și beau de toate, dar cheia este moderația. P.S. Fructe, legume, nucifere și pește la greu, dar să nu mai spui la nimeni. 🙂

Andrei Roșu: Nu am o dietă ci, pur și simplu, mănânc în conformitate cu obiectivele mele pe termen scurt si lung. Am o nutriție vegetariană.

 

  • What keeps you going?

Vlad Tănase: În principiu Raluca, alergarea devine un obicei la un moment dat. Un obicei în lipsa căruia nu te mai simți întreg. Dar pentru respectarea unui plan de antrenament dur sau pentru finalizarea unei curse dure, personal am nevoie de mult mai mult. Dar să o luăm pe rând. Planul dur de antrenament de care vorbeam mă face să îl urmez oarecum și de frică, pe bune. De ce? Pentru că îmi aleg obiective sportive care mă sperie și care în lipsa unui antrenament adecvat, nu se finalizează cu chestii drăguțe. Foarte sincer îți spun că, personal, în lipsa unor obiective majore, nu m-aș putea antrena atât de intens și riguros. Aș face-o, dar nu la nivelul ăsta. Pentru a termina o cursă și încă una atât de dură precum 6633 consider că ai nevoie de ceva dincolo de tine, ca să mă exprim plastic. Și aici apare în schemă Pădurea Copiilor și campania Aleg să împăduresc. Concret, fără a exagera cu nimic, voi mă veți face să dau totul la Cercul Polar. Dacă nu ma crezi, te rog să te uiți prin pozele postate de mine pe Facebook, referitoare la UltraBalaton. Vei vedea că am alergat cu niște mânecuțe pe care se văd imprimate litere, cuvinte. Sunt încurajările celor care au donat pentru Pădurea Copiilor.

Andrei Roșu: My legs, my heart, my lungs, my head…

12188602_10205613591479123_2073601502_n

Sursa foto: Andrei Roșu – Australia, iulie 2010

  • Cât timp v-ați pregătit pentru asta?

Vlad Tănase: Raluca, vreau să fie foarte clar tuturor celor care vor citi acest material că nu este posibil să te pregătești adecvat pentru o astfel de cursă. Nu poți să faci alergări de antrenament cu căruciorul tras sau împins (pentru că la 6633 așa va fi, ne vom căra singuri proviziile), în fiecare zi, pe DN1. La fel cum nu poți să faci alergări de antrenament de 300 de km. Dar dacă ar fi să îți dau un răspuns concret, aș putea spune că mă antrenez pentru cursa asta de acum 3 ani, de când m-am apucat de alergat pentru că fiecare cursă, fiecare antrenament mă va ajuta la Cercul Polar. Antrenamentele la frig însă vor începe în această iarnă.

Andrei Roșu: Vreo 40 ani, cât voi avea în perioada cursei :-). Absolut TOT ce am făcut în această viață m-a pregatit (mai bine sau mai prost) pentru această cursă….

12180141_10205613619199816_1962465152_n

Sursa foto Vlad Tănase: X-Man Oradea, 2014 – locul unde am înțeles că anduranța este pentru mine și în triatlon

11.OANA, scriitoare activă, speaker, inițiatoare de proiecte dedicate mediului

  • Vreau să-I întreb pe băieți dacă privesc cerul..sau altceva înăuntru sau afară. Unde-și tintesc ochii? Ce admiră?

Vlad Tănase: Oana, da, privesc și cerul. Și copacii, și asfaltul. Soarele, orice îmi iese în cale. Și toate mi se par mai atrăgătoare pentru că, după cum spuneam mai sus, când petreci mult timp în efort totul capătă contrast, culoare, totul pare mai viu. Atunci, crede-mă, cam totul este de admirat. Încearcă și tu, nu trebuie să alergi 15 ore, dar încearcă 2 ore (asta dacă n-ai făcut-o deja și știi despre ce vorbesc). Sunt convins că are să-ți placă.

Andrei Roșu: Privesc în gol, dar evit gropile…

 

Pentru că este un interviu foarte special, ne-am gândit să publicăm și un BONUS în loc de încheiere – o mențiune de început a băieților care au un mesaj de transmis:

 În primul rând vrem sa vă mulțumim pentru oportunitatea acordată și vrem să vă asigurăm de faptul că întrebările adresate sunt unele care ne-au făcut să “săpăm” adânc pentru a afla răspunsurile. Motiv pentru care ținem să le mulțumim și oamenilor care ni le-au adresat și care ne-au determinat să ne analizăm cu oarecare obiectivitate. Deși poate uneori aceste răspunsuri par evidente, pe unele dintre ele nu le aveam. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *